Asocierea vinului cu preparatele culinare

Cât de neplacute sunt situaţiile în care va aflaţi la restaurant cu partenerii de afaceri şi nu cunoaşteţi vinurile din meniul restaurantului! Sau când nu aveţi idee care este vinul cel mai potrivit pentru felul de mâncare pe care l-aţi comandat.
Cunoaşterea noţiunilor de bază despre vinuri şi despre asocierea acestora cu preparatele culinare contribuie simţitor la dezvoltarea educaţiei, fiind o materie de studiu la care suntem examinaţi aproape în fiecare zi.
Cateva cuvinte despre paharele in care se servesc vinurile. De-a lungul civilizatiei umane s-au folosit  diferite forme si tipuri, dar astazi este unanim recunoscut  faptul ca vinurile trebuie servite in pahare cu o forma alungita a bolului, usor ingustata spre buza, cu picior si talpa rezistenta. Cupa trebuie sa fie perfect transparenta, fara incrustatii sau ornamente. Piciorul este necesar pentru a nu fi obligati sa atingem cupa si a lasa amprente ce vor influenta transparenta vinului.
Vinurile albe se servesc mai reci decat vinurile rosii. Este tabu. Temperatura optima pentru cele albe este intre 10-12 grade, temperatura la care substantele olfactive si gustative, ascunse in masa vinului sunt degajate cel mai usor. Sub acest nivel ele sunt blocate, iar la temperaturi mai ridicate sunt eliberate mult prea repede sau in combinatie cu eteri ce trebuie sa ramana in masa vinului. Racirea se face in frigidere cu posibilitati de reglare a temperaturii sau in frapiere cu gheata. Se va evita racirea brusca a vinului in congelatoare. De la aceasta temperatura fac exceptie la servire vinurile spumante care isi etaleaza prospetimea si vioiciunea la 6-7 grade, temperatura la care perlarea - eliberarea bioxidului de carbon din masa vinului este de durata.
Vinurile dulci si tinere se pot servi putin sub 10 grade, temperatura la care senzatia de dulce este usor atenuata, dand posibilitatea aromelor sa-si etaleze valoarea.
Vinurile rosii se servesc, in general, la temperatura de 18 grade. La temperaturi mai scazute, taninurile - substantele astringente - caracteristice acestor vinuri, devin mai pregnante  si deci, senzatia de duritate, asperitate este mult mai acuta si neplacuta pentru majoritatea consumatorilor.
Unul din momentele extrem de importante ale servirii unui vin si care din pacate este trecut cu vederea in majoritatea cazurilor, este scoaterea dopului. Aceasta operatie este bine a fi facuta cu miscari lente, pentru a nu deteriora dopul sau sticla. A mirosi dopul pe partea care a fost in butelie este un gest de mare cunoscator al celui care serveste vinul. Daca dopul are un miros neplacut de acreala, mucegai sau ranced, nici nu mai este nevoie de a fi turnat in pahar, ci trebuie refuzata toata butelia. Nu este absolut nici un motiv de suparare pentru nimeni, stiut fiind faptul ca fiecare sticla de vin este o entitate, o individualitate si ca atare poate fi si un esec. Important este sa fie cat mai putine astfel de cazuri.
Urmeaza turnarea vinului in pahare. Este foarte bine ca paharul sa fie tinut putin inclinat, iar gura sticlei cat mai aproape de gura paharului pentru ca vinul sa se prelinga usor pe peretii acestuia. Nu se umple niciodata paharul complet si nu se adauga sub nici o forma apa minerala, tonica sau sucuri peste vin.

Dilutia vinului cu apa este considerata infractiune si in Legea viei si vinului si este pedepsita cu inchisoarea. Din pacate, la noi in tara, se serveste foarte des aceasta dilutie in pahare, numita popular “sprit”. Oribil cuvant, groaznic amestecul. Daca doresti apa minerala o servesti fara nici o problema, dar separat. Amestecul se face in stomac, nu in pahar. De fapt, si in limba maghiara, apa minerala se numeste “borviz” - apa de vin. Dar incercati sa evitati acest amestec. Este o mare batjocura adusa muncii depuse de atatia oameni care au grija ca apa sa nu ajunga in amestec cu vinul, pe intregul traseu al vinului spre butelie, pentru ca in final, cu nonsalanta criminala sa adaugi apa peste vin.

...continua